Modele de viata

Despre importanţa de a avea modele

Ceva fundamental rău se întâmplă cu noi în ultimii ani când vine vorba despre raportarea la modele de viaţă, la nevoia profund umană de a inspirat, ghidat, susţinut, motivat de un alt semen (acesta, de obicei, mai în vârstă decât tine, mai experimentat în viaţă sau mai bun în meseria pe care o practici). Ne plângem că suntem într-o criză de role models, dar este doar o imensă confuzie generată chiar de noi înşine, din obsesia asta planetară pentru cultura faimei, a celebrităţii. Modele sunt destule şi vor fi întotdeauna prezente în societate. Cred că ne-am cam pierdut instinctul şi apetitul de a le vedea.

Tehnologia inflaţionării narcisismului a creat nu numai o superofertă de starlete supra-expuse (prin social media mai ales) care nu au nimic de spus decât Me! Me! Me! (oricâtă umbră ar face „me” pământului degeaba!), dar, mai ales, a creat un comportament de ignorare a modelelor adevărate. 

Continue reading “Modele de viata”

Progres

Trei clienti internationali Brandient ne-au scris, intreband “Aneta, Kit sunteti OK, e totul OK acolo, la voi?” — semn ca au aflat.

Au aflat ca Romania este intr-o stare de conflict social. Intre grupul imens de romani onesti si onorabili — si o mana de reprezentanti retrograzi si corupti ai clasei politice, care detin vremelnic puterea.

Continue reading “Progres”

Precariat

Intr-un interviu pentru Al Jazeera anul trecut (cred ca ultimul sau interviu, Zygmunt s-a stins in decembrie 2016) Zygmunt Bauman a rostit de vreo zece ori cuvantul ‘precariat’, intr-un context legat de valul de emigranti care a ajuns in Europa in 2016. Pentru mai multa informatie pe tema asta, va recomand The Precariat, cartea scrisa de Guy Standing, profesor la London Business School, ceva imi spune ca vom vorbi tot mai mult despre subiectul asta in anii care vin!

M-am intors ieri in tara, a trebuit sa iau un Ryanair (nu sunt un mare fan al low costului, are avantajele pretului desigur, dar si neajunsuri de confort) si in timp ce rasfoiam ultimul The Economist, in asteptarea imbarcarii, citind despre ingrijorarile elitei mondiale vizavi de ‘precariat’, am realizat ca sunt intr-un loc inconjurata de precariatul romanesc, manifestat prin doua categorii sociale: tineri si foarte tineri, educati, cautand in lumea larga o oportunitatea de a trai mai bine (sau cel putin, un job decent pentru educatia si aspiratiile lor) — sa le zicem young, freelance precariat — precum si oameni saraci, fara educatie, care muncesc in serviciile in care nu vrea nimeni sa munceasca, in afara tarii, pentru bani foarte putini, fara niciun fel de siguranta, fara protectie — migrant work, sa zicem.

Continue reading “Precariat”

Un (alt) nume pentru anul 2016

Am calatorit [prea] mult anul acesta. Business travel. Satui de zboruri lungi in Asia, am decis sa petrecem cateva zile de vacanta cu familia — de data asta mai aproape de casa, in Middle East.

Aneta plimbandu-se prin ceata, pe o plaja in Doha.
Aneta, Doha, 2016. Foto Cristian Kit Paul.

Azi ne-am plimbat pe o plaja stranie, inconjurata de o ceata intensa si cumva stralucitoare, iar Kit a facut fotografia asta — cand am privit-o, am avut sentimentul ca esentializeaza anul 2016. “In ceață”. Cu alte cuvinte — in confuzie, sub restrictia de a vedea clar. In fiecare dimineata a acestui an, mintea mea a fost lucida si m-a pregatit despre ce, si cum, trebuie sa fac lucrurile in acea zi; in fiecare seara — am stiut ca ceva neasteptat si nedorit s-a intamplat, si a trebuit sa refac puzzle-ul si sa incerc din nou, in ziua de apoi. Temeri, ingrijorare si lipsa de certitudini au definit acest an. “The New Normal” mi-am zis, si am mers mai departe. The new normal — definit ca o situatie neasteptata, atipica, dar care treptat inlocuieste standardul, uzualul.

Continue reading “Un (alt) nume pentru anul 2016”

The brand (new) USA

The USA used to be perceived as the beacon of democracy and progress for modern times, but now that thought is scary.

The today happening (for lack of a better word) rather proves a branding systemic failure — more specifically, an unhealthy hypocrisy about the governing values of liberal tolerance, equal rights, elitism, and openness. The nation inventing the political correctness pushes in its front office a Chief Incorrectness Officer, and they (at least half of them) seem proud of it! For the people living in the geographies where communism was a dreadful experience for almost 50 years, this dissonance is thunderous, maybe because our post-communist ears are more sensitive to demagogy than the Western ears. 

Continue reading “The brand (new) USA”

Am noroc ca inca ma simt sedusa de ceea ce fac

Ideea unui serial despre entuziasm în industria comunicării s-a născut din dorinţa de a desluşi legătura care există între progresul acestei industrii şi optimismul comunicatorilor.

Agenţii schimbării — o specie rară — sau game changers, cum îi numeşte Aneta Bogdan, sunt optimiştii, „profesionişti pentru care speranţa înseamnă a descoperi noi perspective, a încerca lucruri noi, a profita de noi oportunităţi, şi nu a se lăsa impresionaţi de problemele unei industrii care îşi caută debusolată un nou purpose”. Invitaţii mei nu vor livra reţete de optimism, ne propunem mai degrabă un mic răgaz de reflecţie, o „aerisire” din registrul actualităţii şi un efort de recuperare a unor repere esenţiale pentru profesie şi viaţă deopotrivă. Îi mulţumesc Anetei pentru acestă contribuţie!

Continue reading “Am noroc ca inca ma simt sedusa de ceea ce fac”

Nu trebuie sa lasam tehnologia sa ne acapareze, ci trebuie sa luam din ea ceea ce este mai bun

Reporter: Care sunt acele valori pe care ar trebui să le aibă o femeie la început de carieră ca să se facă remarcată, să aibă succes?

Aneta Bogdan: Eu nu cred în scurtături, văd cariera drept un lucru în care investeşti ani, investeşti emoţie, efort intelectual şi, dacă ai noroc, un pic de pasiune. Dacă eşti tânăr ar trebui să nu te plictiseşti prea repede, să nu fii leneş şi să ai mintea deschisă astfel încât să acumulezi, să înveţi. Cine crede că a nimerit-o la douăzeci şi ceva de ani de bună seamă îşi va pune întrebarea „ce sunt eu?” la 40. Asta dacă nu este vreun geniu sau nu are o calitate sau un talent atât de remarcabile încât să nu mai aibă nevoie de altceva. Noi, ceilalţi, care nu suntem lăsaţi cu genialitatea sau unicitatea de care vorbeam, trebuie să ne construim cariera în timp. Şi ca să construieşti trebuie să fii deschis, cu mintea acasă la tine şi sufletul unde trebuie.

Continue reading “Nu trebuie sa lasam tehnologia sa ne acapareze, ci trebuie sa luam din ea ceea ce este mai bun”

Premiera absoluta in designul romanesc

Prin Brandient, Romania a castigat pentru prima oara in istorie un prestigios premiu Red Dot in Communication Design. Premiul a fost acordat pentru designul original de litera (typography) aparut la inceputul acestui an pe coperta revistei Biz dedicate mediului de afaceri din Singapore.

Despre ce inseamna aceasta recunoastere internationala, dar si despre starea designului romanesc am discutat cu Aneta Bogdan, Fellow CIM, Chartered Marketer si fondator al Brandient.

Continue reading “Premiera absoluta in designul romanesc”

Aneta despre Kit

Award winning designer Cristian Kit Paul este un geek, cu apucaturi de rock star.

Din perspectiva creativa, desi este designer ca educatie, ca formatie si profesie, cred ca nu gresesc cand spun despre el ca este fundamental un word-person: pe de o parte, Kit gaseste inspiratie in cuvinte, pe de alta – se foloseste de cuvinte, de cate ori are ocazia sa “vanda” o idee, sau o creatie. Sau o viziune. Kit este multidisciplinar in design, asta se intampla cu cei carora Dumnezeu le-a dat talent cu carul, el abordeaza la fel de usor designul de ambalaj de raft, designul de identitate de corporatie, designul digital, designul de comunicare, dar si designul de sisteme. Cu o ascunsa aplecare pentru cel din urma.

Continue reading “Aneta despre Kit”

Miracol sau design?

Daca vrei sa afli cate ceva din carti (si alte surse online) despre Singapore, unul din cuvintele cele mai uzitate este “miracol”. Miracol ca in doar 50 de ani au urcat din lumea a treia in cea dintai, miracol ca totul functioneaza perfect, miracol ca sunt atat de bogati cu toate ca nu au resurse naturale etc.

Daca insa citesti mai mult si faci cativa pasi la fata locului, ajungi la concluzia ca este incorect, si chiar nedrept, sa vorbesti de Singapore ca despre un miracol. Miracol implica o intamplare brusca si de sorginte divina, deci fara multa implicare din partea subiectului – iar nimic nu poate fi mai departe de adevar decat o astfel de descriere a ceea ce a realizat Singapore. Mult mai corect ar fi sa definim dezvoltarea orasului-stat Singapore in termeni de design – well, foarte putin “divin” si foarte mult omenesc.

Continue reading “Miracol sau design?”