Mă văd în rândul celor care înțeleg pe ce lume trăim, și cu toată sinceritatea spun ca sunt tare îngrijorată de felul în care am ajuns să vedem lumea și relaționările dintre noi, in aceste zile. Poate că vârsta mă ajută să văd mai clar, sau dimpotrivă — continua așteptare a unui leader în fruntea acestei națiuni mă pune în situația (biblică) de a spune “poate ca a și venit dacă nu a mai venit”…
Fiindcă am avut șansa să lucrez proiecte pentru brandul Oradea, înainte ca Bolojan sa devină Președinte al Partidului Național Liberal și Prim Ministru al României, recunosc că l-am cunoscut, perceput, și apreciat ca un excelent manager de administrație publică, capabil să planifice, să organizeze și să găsească oportunități de finanțare pentru proiectele vitale care au schimbat destinul locului și au îmbunătățit calitatea vieții cetățenilor. Dacă mă întrebați cum îl descriam pe Bolojan în acele zile, vă răspundeam simplu că este managerul care rezolvă lucrurile, care “get things done“ cum zice englezu’, sau mai cool, mai eroic, “a man with a mission”. Astfel că atunci când a făcut un pas în față și a luat povara rezolvării situației catastrofale în care ne găseam în primăvara lui 2025, fără personal agenda – refuzând inclusiv să candideze la președinție (desi favorabilitatea brandului său depășea performanța celorlalți candidați), mi s-a părut o decizie logică, asumată prin capabilitățile și experiența unică a omului.
Asistând însă la ultima dramoletă generată de PSD și la valul de “unsolicited opinions” din toate părțile, care îi explică lui Bolojan unde a greșit, ce și cum trebuia să facă, șamd, – ca și cum acești “opinion leaders” (unii de bună credință, alții doar ca să își afirme “superioritatea” ) ar avea măcar o câtime din experiența si realizările lui — nu pot să nu observ o realitate care multora ne-a scăpat până acum. Si anume — profilul de leader al Prim Ministrului României: caracterul, curajul, reziliență, forța de a impune o schimbare responsabila. Un studiu recent (2025-2026) al McKinsey & Co, care definește liderii moderni din sectorul public, pare că îl descrie cu acuratețe chiar pe Ilie Bolojan: “public sector modern leaders are defined as agents of change … who bridge the gap between political ambition and operational execution, driven by character (considered the “golden thread”, particularly in stressful or high-stakes scenarios), courage, resilience, and assuming clear responsibilities for their actions …”
Și asta este cheia cu care putem să ne deschidem un pic mințile — Bolojan este mult mai mult decât un manager excelent (inclusiv în situații de criză pentru națiune), el este un leader a cărui forță stă în caracterul său, în felul în care își răspunde întrebării “ce pot sa fac eu pentru țara mea?”.
Întrebare care nu le tulbură somnul rațiunii domnilor si doamnelor PSD – care, btw, habar nu au cu cine au de-a face când vine vorba de Bolojan! — și care vor să folosească (pentru că pot!) avantajul numeric oferit de democrație ca să distrugă și ce n-au reușit până când i-a întrerupt Bolojan. Pe ei, în schimb, îi macină întrebarea opusă: “ce poate să mai facă țărișoara asta pentru mine?”.
* Titlul e inspirat tot de Ilie Bolojan 🙂
Aneta Bogdan FCIM Managing Partner Brandient
26 Aprilie 2026