Tag: Aneta Bogdan

Posted on

“The New Territory” și un elefant în cameră

Eseu de început de an

În ultimii ani, am devenit tot mai atentă cu privire la narațiunile și retorica de business, la expresiile și cuvintele noi, la felul în care unele se transformă în glossy buzzwords, iar altele dispar în uitare, și mai ales — la mesajele subliminale pe care acestea le transmit cu privire la contextul, starea și lifestyle-ul business-urilor. Pentru mine, ca și consultant, contextul chiar contează, contextul este totul: idei valoroase și resurse impresionante pot să fie sabotate de contextul de business, social sau politic, iar în oglindă — idei comune și resurse modeste pot să genereze surprize plăcute într-un context favorabil, avantajos.

Una din obsesiile arenei de business, generată de motivația intrinsecă de creștere și dezvoltare a oricărui business, este NOUTATEA. O numim în diverse feluri, în special INOVAȚIE și dorim să transmitem astfel că progresăm, că evoluăm și, subconștient, că avem un viitor sub controlul nostru! Inovația, în zilele noastre, devine un fel de răspuns la întrebarea “Ce minuni a mai făcut tehnologia?”! Iar ultima ispravă a tehnologiei este, de bună seamă, AI. Nu cred că există vreun om de business care să nu fi petrecut ore bune, zile, citind, vorbind, argumentând, sperând sau, după caz — disperând, vizavi de the next big thing al omenirii — tehnologia AI!

Cuvântul NOU/NEW a creat un întreg teritoriu de expresii, oferind, pe cale de consecință — argumentație, judecăți de valoare, insight-uri cu privire la comportamente, la schimbare, la transformare, șamd. The New Territory? Să vedem:

Avem the new economy și the new creative economy, avem neobanks, new money (uneori asta însemnând “no money”, avem neo-consumerism, avem neo-feminism, neo-edu, neo-coffee shops, neo minimalism, neo-noir în cinematografie, avem neo-culture (nu mă refer aici la revoluția culturală chineză, ci la toate noile tipuri de credințe și valori și comportamente de viață, de business, de educație, de călătorit, de shopping, de alimentație, etc.), avem new wave of (everything) și new generation (of something) și avem neolife (nu, nu brandul care practic a îngropat sensul conceptual pe Google :), și multe, multe, alte nenumărate new/neo-something!

Și avem new wars. Un elefant în cameră, cu care ne-am obișnuit să trăim.

Starea de anxietate din businessul local și internațional este și va fi afectată de the new wars! Cu sau fără Anul Dragonului, simt că 2024 va fi un an de judecăți manipulative, de angoase, de îngrijorări și, în general — de chestii larger than life despre care vom prefera să discutăm ipotetic, fiindcă dacă le vom lua în serios, vai!… Desigur că suntem îngrijorați când asistăm la războaie non-fictionale, cu oameni care mor în fiecare oră, zi, săptămână, șamd, la doar câteva sute de km depărtare geografică de noi, când asistăm (deocamdată) la cum un tiran își transformă milenialii și gen z în mercenari și în carne de tun (fără metaforă!), și la cum terorismul și antisemitismul divizează lumea.

Reușim cumva să ignorăm sensul acestor cuvinte (tiran, opresiune, carne de tun, criminal, încarcerați, mutilați, dezrădăcinați, măcel, tortură, antisemitism)… și efectul lor, în realitate, de a produce suferință, moarte și destine spulberate. Vizionăm și citim știrile despre new wars și discutăm ipotetic dacă “a fost sau n-a fost” (vorba lui Porumboiu) și pericolul cel mai mare este că ne obișnuim cu această stare, că o putem considera un fel de normalitate. În extremă, putem chiar să bagatelizăm aceste new wars, să le “comoditizăm”! Binele nu învinge, iar Răul devine zi de zi atât de bine fabricat, încât îl putem accepta rațional!

Guys, trăim în secolul 21 și vorbim despre identitatea de gen a roboților AI, dar știm că NU roboții unei sau altei națiuni își pierd/risca “viața” în numele națiunii lor (deh!), ci oamenii tineri care se luptă între ei, și prea mulți mor. Stop! vă rog nu începeți să explicați că tehnologia câștigă războaiele, cât timp continuă să sufere și să moară mii de oameni în fiecare zi! Lumea este un loc periculos, cum zicea Einstein, dar nu pentru că Răul învinge, ci pentru că noi doar privim, fără să facem nimic. Trăim cu acest elefant în cameră, ne vedem în continuare de viețile noastre ca să explorăm the new territory, răsuflând ușurați că trebuie doar să asistăm la the new wars.

Și acum, ce putem să facem? Avem noi puterea de a face ceva?

În primul rând trebuie să începem să conștientizăm că the new territory din viața noastră nu vine doar cu “oferte”, ci și cu responsabilități; să fim alerți la felul în care Răul se infiltrează, în special prin social media și mediul politic! Societatea a ajuns atât de strident divizată, la nivel global, în clustere cu interese și mindset-uri (și IQ-uri!) diferite despre realitate, pericol, viitor, încât nu îi mai putem ignora pe “ceilalți”. Trebuie să participăm în conversații, trebuie să votăm, să votăm cu capul, cu gândul la siguranța copiilor noștri, a noastră, a businessurilor noastre.

2024 poate să fie începutul lui the new era, dacă Taiwan, Rusia, US, și câteva națiuni din Europa (România included) vor vota bine.

Aneta Bogdan, FCIM, Managing Partner Brandient
8 Ianuarie 2024

Posted on

Cuvinte, buzzwords, urari de inceput de an

La inceputul anului, zice Ana: hai sa jucam jocul asta – miza este sa descoperim/gasim cuvinte concrete (in engleza), intr-un bloc de litere aranjate la gramada – iar primele trei cuvinte ne vor defini anul. Cool, nu?! Primele trei cuvinte “ochite de mine” au fost: lessons, gratitude, connections. Psihanalizand situatia – vedem ceea ce suntem programati sa vedem, ceea ce traim, nu? Inteleg asta, dar, sincer nu am fost prea “multumita” de cuvintele “mele” si chiar l-am invidiat pe Mihai pentru cuvintele lui (power, self, gratitude).

Lessons, pe romaneste <lectii>, cu sens extins – invatare, knowledge, samd. Hm, cred ca de la o anumita varsta toti suntem cam satuli de primit lectii – in special de la oamenii cu care ne intersectam viata; mai mult – daca practicam meseria de consultant, avem parte de lectii de dat, de-nu-le-putem-duce cateodata! Desi pare ca imi este usor sa dau lectii, nu este deloc asa: a da lectii in consultanta este un act de responsabilitate si intelepciune, nu de a outsmart un client, cum cred zecile de mii de auto-intitulati “consultanti” de pe LinkedIn (sincer, cred ca cea mai comuna profesie a momentului este cea de consultant; cand nu ai un job, o meserie, zici ca esti consultant). Ma intreb, sincer, oare si acesti diletanti se lupta zilnic, ca noi, astia cu joburi, cu (buzzword-ul) FOMO <fear of missing out>?

Gratitude (gratitudine, in limba romana, cu intelesul de recunostinta, obligatie morala, etc). Da, da, da, toti facem un pas in fata si vorbim despre gratitudine, fiindca este un cuvant pe val, dar cati dintre noi chiar reusim sa dovedim mai mult decat sa vorbim? Un cuvant atat de special, divin, pus in gura tuturor, oricand, cu orice ocazie, despre orice – “poștit” (sic! 🙂 ar zice o amica – dar cand tragem linie, observam cat de putina gratitudine exista in lumea asta si cat de putin facem toti in acest sens! Cat despre connections, ce altceva?! – doar imi castig traiul in lumea business-ului, traind intr-un web de relationari de tip network; dar, important de spus ca acest network al meu este pretios nu pentru ca pot sa sun cam pe oricine (no kidding!) si mi se raspunde, ci pentru ca pot sa ii sun exact pe cei pe care ii respect pentru ceea ce fac si cum fac. Nu numarul conteaza, ci calitatea si afinitatea de viziune si comportament.

In branding, cuvintele sunt pretioase: cateodata au puterea sa creeze chiar ADN-ul de brand, cateodata sunt, in sine, promisiuni de pozitionare a brandului. In plus, narativele de brand, tratate profesional, pot sa faca minuni, desi foarte putine branduri trateaza <cuvantul> cu respectul cuvenit.

Anul care a trecut a fost foarte generos in oferta de cuvinte, expresii, si la pachet – buzzword-uri. Cu acestea din urma, recunosc, am o relatie speciala, fiindca imi activeaza intotdeauna alarma de BS.

In 2021, buzzwords-urile din technologie le-au depasit in intensitate si seductie pe cele din business. Cuvinte inventate, inspirate de scrieri distopice, din meme, de minti mai mult sau mai putin creative – precum cripto, blockchain, metaverse, NFT, AI, AR, web3.0, big data, deep tech, GTM, MVP, XaaS – adica “everything as a service” (no shit! – excuse my french) au atras si continua sa atraga nu numai atentia, dar si dispozitia de investitii in idei bine ambalate verbal! Acestea s-au alaturat celor existente deja, precum disruptiv, digitalizare, platforma, algoritm, cloud&co, superapps, unicorn, samd. A aparut, by the way, si <soonicorn> – simplu de decodificat ca potential unicorn, cum altfel?! Sincer, imi pare rau doar pentru distopianul <metaverse>  atat de frumos, de aspirational, si apropriat de cea mai toxica mutatie sociala a momentului – FB corporation.

Ati observat ca traim inconjurati zilele astea de foarte multa creativitate la nivel lingvistic? Chiar si ultima versiune DEX si-a permis cateva “extravagante” si insfarsit, iata, a acceptat si cuvantul “brand” (definit greșit ca “marca de produs”, dar asta e alta lupta, va mai dura, probabil, 20 ani). Cel putin il accepta, fiindca acum 20 de ani, la o conferinta in fata unui grup de ambasadori ai Romaniei si functionari al Ministerului de Externe, era sa fiu linsata pentru folosirea acestui cuvant.

Buzzword-ul de business a fost mult mai legat de realitate si chiar s-a intrecut pe el in “umanitate” – deh, timpuri pandemice: the great resignation este probabil vedeta anului si elefantul din camera fiecarui top manager; hybrid work este la al doilea an de dominatie si este here to stay, cum ar zice englezul; leverage, pivot, game changer, deepdive, bandwidth, agile, samd, sunt cele cu care ne jucam deja de cativa ani. Iata si unul gratios si intelept, oferit de japonezi, ca sa intre in limbajul de business international: <Ikigai> adica sa ai un scop, o motivatie, un sens in ceea ce faci, ca sa merite.

Imi amintesc cu placere de anii cand ne intrau in vocabular cateva cuvinte noi si expresii frumoase, aspirationale, de care ne bucuram ca niste copii: acum vreo 15 ani, intr-o vacanta in Toscana, o fetita ocoșa (regionalism din Ardeal, cu sensul de copil destept si vorbaret) care se juca la piscina cu un prieten, a rostit – cred ca de vreo suta de ori, in cele cateva zile de convietuire turistica, expresia “meravigliosa creatura” – cu referire la pisici, catelusi, gaini, ce mai era prin curtea hotelului din Toscana. (Ca urmare, Bella, laggoto-ul nostru, este alintata de noi cu „meravigliosa creatura”).

Mai putin <FOMO>, mai mult <ikigai> si multe <meravigliose creature> va doresc in acest 2022!

Si inca o data, ce pacat de metaverse!

Aneta Bogdan FCIM Managing Partner Brandient
10 Ianuarie 2022

Posted on

Conversații colocviale și… mai puțin ortodoxe

L-am întâlnit pe Robert Katai acum 3 ani, la Cluj, cu ocazia unui speech pentru TEDx. Mi-a spus că este pasionat de marketing, că mi-a citit cartea și că l-a ajutat, că are un podcast și că își dorește să mă aibă ca invitat. L-am refuzat, din lipsă de timp, dar a fost perseverent și a tot revenit cu invitația, astfel că acum trei săptămâni, într-un weekend, am stat prietenește de vorbă despre ce se mai întâmplă azi prin marketing și branding.

A fost o discuție informală, cu garda jos, mai degrabă un small-talk de cafea, decât un interviu, astfel că anumite idei pe care le-am promptat trebuie luate cum grano salis, atâta timp cât nu au fost explicate și argumentate.

Una din marile insatisfacții pe care le trăim în Brandient este și aceea că am acumulat un imens bagaj de knowledge și experiență și că nu reușim — pur și simplu, nu reușim — să găsim timp și resurse ca să le împărtășim cu comunitatea profesională căreia îi aparținem.
 
Mai jos, câteva highlights din această conversație cu Robert.


Despre Marketing: 

  • Marketingul e una, generează activitate comercială, dacă vrei — o exacerbează, brandingul e alta — exacerbează relaționarea, și e plasă de siguranță pentru un marketing bun. Poți să fii loial unui brand și când ești într-o criză economică. 

 
Despre Pozitionare — teoriile oldschool vs. realitățile zilelor noastre:

  • Dacă ai o poziționare corectă, înseamnă că ai indicatorii de asociere, awareness, favorabilitate și loialitate, care te ajută să perpetuezi business-ul, crescându-l: vinzi cu preț mai bun, către mai mulți oameni, poți să extinzi gama ta de produse sub un brand, ș.a.m.d.

  • În teoria de marketing oldschool […] era mult loc (în orice piață) și toată lumea zicea “dacă ești primul — e bine! dacă esti lider — e bine!” (mda!). Acum, cu “primul“ și cu “lider” — e mai complicat: ești primul în primele 3 zile, după aceea vin ceilalți; și esti lider în anumite condiții, în anumite categorii, într-un anumit context.

  • Poziționarea oldschool era în speță despre (tactici de) marketing și comunicare de masă — advertising. Acum,ne-am pricopsit și cu Social Media — și, atenție, Social Media nu e cu poziționare! (by the way, atenție la hashtag-uri, care distrug poziționarile! — ele poziționează trendurile și movement-urile (nu brandurile).

  • … după marketingul fast-moving-consumer-goods-ului,  a venit economia serviciilor, iar de două-trei decade am intrat în economia knowledge-ului, a inovației, unde tehnologia a facut boom, ș.a.m.d. Cu ce ne confruntăm în plină economie a knowledge-ului? — cu post-truth era!

  • În marketingul de produs, era mai ușor să “speak differentiation” (prin poziționare). Dar când ești în marketingul serviciilor, în ceea ce poate un grup uman să livreze, atunci… trebuie să gândești “aliniere” — nu diferențiere! Aliniere: între resursele companiei, competențele umane ale companiei, avantajele competitive, produsele sau serviciile companiei — cu strategiile acesteia de dezvoltare.

  • … Alinierea se face prin identificare: gândește-te, spre exemplu, la serviciile de banking, retail, la experiența din brandurile digitale — (majoritatea brandurilor de acest fel) sunt, dacă îmi e îngăduit, cea mai interesantă (pseudo) contestare a poziționarii…

  • Brand Idea este un instrument foarte interesant de management, cu care poți să aliniezi comportamente organizaționale, strategii de marketing, strategii de comunicare. 

 
Despre brandurile digitale:

  • (Tot) discut cu Kit despre antipoziționare în brandurile digitale… Sunt câteva branduri care se ocupă, în mod special, cu distrugeri de poziționari — când ne îngrămădim toți, ca să fim vanduți “la kilogram” — să nu ne așteptăm ca faptul că ne aplaudă astăzi 582 de oameni ar înseamna vreo poziționare.

  • Noi le spunem… clienților — apropos de construcția de branduri prin mediul digital — să iasă și în mediul offline când construiesc brandul. Acolo este adevărul, acolo e esența, acolo ne funcționează nouă simțurile. În Social Media ne funcționează un comportament indus…

  • E o perioadă când am putea să chestionăm nu numai poziționarea, ci și alte concepte după care marketing-ul a funcționat în ultimele decade. 

 
Știi de fapt ce nu mai funcționează? Nu mai funcționează rețetele. Și de aceea e nevoie de oameni cu mintea frumoasă. E nevoie de oameni care pot să gândească contextual.
 
 
Pentru doritori, întreaga discuție poate fi ascultată în episodul dedicat din Katai Podcast.  

Posted on

A letter to Tony Spaeth, a few days late

Tony Spaeth, a visionary and true master in Identity Design

Dear Tony,

We remember fondly our first meeting in person in Bucharest, when you attended a conference accompanied by your lovely wife Ann, Brandient was just at the beginning of its journey, but your curiosity for anything new and worthy gave us the opportunity to meet and spend time together. 

On our walks, your sharp eye for the architectural gems in Bucharest made us realise how much of our everyday surroundings we took for granted. 

Later you met with Kit in Moscow as co-jurors of a design competition — and, funnily, paid for each other’s room at the check out, by mistake.

Tony and Kit in Moscow, judging together at Best of the Best, 2007

Our correspondence continued over the years, with your generous comments and encouragement for our work, and we continued sending you DVDs with the latest in the Romanian New Wave cinema, as well as books illustrating Bucharest’s architecture.

What we never told you out loud is what a great influence you have had on the way we approach and develop identity projects.

As all great masters, you made the complicated look so simple, by raising above all the noise and by pointing to the essence, the (g)old school of branding: educated, profound, wise, considerate — a simple formula for lasting creativity.

We never asked how you perceived the recent dark age of the fake and the shallow, and the consequent disregard of real competence and expertise, but we guess it was not a pleasant view; for us neither.

But as always, many owe to few, and the least we can do is to put at good use all the inspiration and knowledge you bestowed unto us with kindness and modesty, and to tell the younger generations that people like you are real, and they always beat the fake in the long run.

With gratitude,

the Easterners,
Aneta, Kit and Mihai

Posted on

Brio, povestea începutului

Brio board
Board Brio, de la dreapta la stânga: Dragoș Iliescu, Aneta Bogdan, Gabi Bartic, Mihai Bogdan, Cristian Kit Paul.

Mâine 15 septembrie, Brio va fi listată pe platforma de crowdfunding Seedblink.com și, cu această ocazie, vreau să îi mulțumesc lui Dragoș Iliescu că mi-a propus, acum 6 ani, ca Brandient să îi fie partener în acest ambițios proiect, cu impact social imens pentru România. 

  • Pentru cei care încă nu au aflat, Brio® este platforma digitală de testare pentru îmbunătățirea performanței școlare, care se adresează copiilor din clasele I–XII, părinților, profesorilor și — în cuvinte mari — națiunii noastre, în efortul de transformare într-o națiune modernă și competitivă. Este singura platformă de acest calibru științific — încorporează peste 5 ani de muncă și o echipă de oameni super specializați, pasionați și believers în viitorul României (prin educație).
  • Celor care care nu îl cunosc pe Dragoș Iliescu, le-aș zice, într-un ton mai puțin formal, că este probabil cel mai important specialist român al momentului în științele psihometriei aplicate în educație, super-recunoscut internațional (pe principiul că nimeni nu e profet în țara lui — deși, ca să fim corecți, Dragoș are și în România un grup de fani, atât ca profesor universitar, cât și ca antreprenor și susținător al unor inițiative unice în domeniul serviciilor profesionale de consultanță în măsurare și evaluare).  

Mă știu cu Dragoș de mai bine de 20 de ani și spun cu sinceritate că îl ador, dar îl și invidiez pentru puterea sa de muncă (scrie câte o carte la doi ani, predă, conduce doctorate, călătorește continuu pentru conferințe și consultanță internațională, este președinte, vicepreședinte sau membru al celor mai mari organizații internaționale și, în plus, fondează ceea ce ar trebui să devină cel mai important milestone în progresul sistemului educațional romanesc!).

Acum 6 ani Dragoș a venit în biroul meu și m-a întrebat daca știu cine este Thomas Oakland. Am zis ca nu. Când mi-a explicat, am zis că… da, normal, indirect, toți știm câte ceva despre testele GMAT ș.a.m.d. (Tom este considerat părintele multor sisteme de testare educațională și a fost mentorul profesional al lui Dragoș). Well, a zis Dragoș, eu fac un startup cu acest om, aici în Romania, și am nevoie de un partener care să mă ajute să pionierăm în țara asta o categorie nouă de servicii educaționale de masă, la fel ca în majoritatea țărilor din lumea asta. Wow!, am zis… Mihai și Kit erau și ei de față și, daca îmi aduc aminte corect, nici nu am pus prea multe întrebări — am zis “da” pe loc, toți trei; nu am cerut nici cel puțin shares (Dragoș ne-a dat însă), și oricum nouă ni s-a părut (atunci) un business eminamente de impact social, un fel de payback al lui Brandient pentru Romania.

Brio.ro este platforma românească de evaluare educațională, creată pentru a asista elevii, părinții, profesorii și instituțiile de învățământ la îmbunătățirea performanței școlare și a încrederii.

Și așa am plecat la drum: au fost 5 ani grei, în fiecare zi ne-am dat seama că ne trebuie de 10 ori mai mulți bani și mai mulți oameni implicați, fiindcă proiectul devenea larger than life și consuma resurse imense de knowledge, talent și timp — Dragoș a continuat, împreună cu echipa de profesori, cercetători, statisticieni, programatori și Gazeta Matematică să perfecționeze produsul științific, construind și calibrând și mai mulți items, pe și mai mulți copii, în vreme ce noi am conceptualizat brandul, am desenat și redesenat de 3 ori platforma, cu totul (!) fiindcă produsul digital era un challenge mai dificil decât prevăzuse; am enervat toți programatorii și toți UX designerii care practic construiau în timp ce noi schimbam — deh, am explorat continuu insights, am remodelat continuu  segmentarea nevoilor, am schimbat de câteva ori împachetarea testelor, am adăugat servicii (și teste, Dragoș nu s-a putut abține!), am angajat oameni, am rulat modele de business (care arătau prea bine ca să le credem, honestly now!), iar în tot acest timp, am început să batem pe la uși căutând business angels, explicându-le că viitorul educației este digital, cu sau fără voia noastră, ș.a.m.d. Cumva, în acest foarte lung timp, am început să înțelegem că ceea ce am făcut noi în acești 5 ani nu e un simplu proiect, vreun startup oarecare, vreo app dezvoltataă într-un hub creativ “la o cafea”, ci un business bazat pe un purpose social care ne precede. La începutul acestui an, produsul științific a fost gata (mai avem de lucru la produsul digital), iar datorită pandemiei a fost testat cu succes pentru simularea testelor de Bacalaureat, cu ajutorul Asociației Dedeman. 

Iată-ne aici, înainte cu o zi de listare, grateful că avem ocazia să fim parte a acestui proiect, singurul proiect de business pe care l-am întâlnit in 30 de ani de business în geografia noastră capabil să împace natural un purpose social cu profitul.