Intotdeauna mi-am dorit sa fiu un game changer.
Cateodata mi-a reusit — vezi proiectele din Connex sau pionieratul pe piata romanesca cu Brandient, cateodata nu — vezi proiecte, unele chiar reusite si care chiar si-au atins scopul, dar care nu au reusit sa schimbe “regulile jocului”. Sa le numim proiecte by the book. E rau asa ceva — proiecte by the book? Pe piata noastra (mica si locala 🙂 nu e rau, ba chiar e bine, dintr-o anumita perspectiva: aceea de a te delimita de amatorism si de diletantism, si mai ales — de a pune corect fundatia! Dar nu si din perspectiva de a progresa.
Intotdeauna mi-am dorit sa traiesc langa game changers, vezi parteneriatul si prietenia mea cu Kit, in ADN-ul caruia gasim mai multe gene de geek si de hacker, decat de designer (e de bine, Kitu, nu te supara!)
Acum, fara sa sune patetic, ca de sfarsit de an: cat de relevant, cat de sustenabil, si cat de usor (ca efort) este sa fii un game changer pe o piata profesionala precum Romania? Prea putin relevant, mai degraba nesustenabil ca resurse, si de buna seama tare greu. Romania ramane o piata aproape primitiva, inca dominata de coruptie economica, necompetitiva, needucata si din pacate, fara perspective. Cata viziune, cat curaj, cata inovatie poate sa sustina o astfel de piata? Ce ne poate inspira intr-o astfel de piata? (Nu, nu searchul pe internet ne poate inspira, ci ceea ce traim in fiecare zi, ceea ce intreprindem in fiecare zi, si ceea ce ne inconjoara in viata reala de zi cu zi!).
Contextul romanesc ne vampirizeza, simte asta orice om normal la cap, care ia un pic de distanta de Romania, de povestile ei de “succes” si de clasa ei politica de “vizionari”. Chiar si cand suntem plecati pentru scurta vreme la sute de mile departare, tot simtim dezamagirea incapabilitatii natiunii noastre de a profita de aceste timpuri de incredibile schimbari si oportunitati. Acum doua saptamani, intr-o dimineata insorita in Singapore, deschideam televizorul si aflam cum Shanghai, Singapore si Hong Kong (Estul Asiei, altfel spus) ocupa primele trei locuri in topul testelor educationale PISA 2013 — si cum noi, romanii, suntem undeva la coada acestui clasament. In acea dimineata aveam de sustinut o prezentare impreuna cu Kit, in fata unei mari corporatii asiatice de tehnologie, despre cum e sa fii smart, independent, cool si eastern… Cat de bine ne-a picat stirea despre performanta Romaniei in educatie, in inteligenta, in racordarea la nevoile timpului prezent!? Fuck, yeah!
Jucatorii din mediul creativ romanesc — ma refer aici la companiile din advertising, new media si in general din serviciile de comunicare, se tot plang despre cat de inapoiati sunt clientii romani, cat de lipsiti de curaj, de viziune etc. Eu nu cred ca e despre clienti, despre cat de deschisi sunt ei la nou, la experiment, la schimbarea regulilor, ci despre cat de avansata intelectual si spiritual este societatea noastra, cat de competitiv si de inspirant este mediul in care noi gandim si cream. Ne este tot mai greu sa cream, sa inovam, sa reinventam, fiindca nu avem cum sa progresam intr-un mediu care nu ne inspira si care nu ne provoaca. Nu este despre lipsa de viziune a clientilor, ci despre mediocritatea societatii in care traim, si in care idei cu adevarat noi, oameni cool si outstanding — asa putini cati sunt, se pierd tocmai pentru ca nu avem ochi, si urechi, si pretuire pt ei.
Societatea romaneasca are putine zone de confort mental (comfort zone) capabile sa genereze efect pozitiv asupra spiritului si prosperitatii ei. Daca ar trebui sa o mentionez pe cea mai rea dintre zonele noastre de confort, nu as alege “sa moara si capra vecinului”, ci “merge si asa” . In traducere: fara standard, fara aspiratii, fara ambitii, fara mari proiecte, fara progres etc! Pana si tanara generatie, singura care poate sa schimbe zonele noastre antropologice de confort, devine ingrijorator de deschisa mediocritatii si confuziei generale, iar noi — generatia care am crezut ca vom schimba Romania — nu facem nimic ca sa o instruim, ca sa o pregatim pentru viitor, ca sa o motivam (in paranteza fie spus, o natiune dezvoltata si care este constienta de nevoia de a progresa, are ca top prioritati sa isi sustina tinerii, sa ii motiveze, sa ii propulseze etc). Romania este departe de acest comportament, nu in sensul ca nu face nimic pentru asta, ci in sensul ca nici, cel putin, nu constientizeaza aceasta nevoie! Chiar dimpotriva, as zice. Doar un exemplu: in loc sa aplaudam si sa endorsam decizia celor tineri si determinarea lor de a iesi in strada si de a manifesta, ne enervam despre cat de idealist si de “arty”, si cat de restrictiv la o anume tema (a exploatarii Rosiei Montane) este demersul lor. De buna seama Rosia Montana nu este un demers ecologic pentru ei, ci un proiect de identificare nationala. E sociologic, e ideologic, nu e despre protectia mediului, nici despre protectionism economic!
Revenind la subiectul propus — sa fii un game changer in timpurile astea de schimbare profunda a lumii, inseamna sa iti propui si sa poti sa schimbi regulile jocului, mai mult decat la nivel local, la nivel global, iar sa reusesti sa faci chestia asta, operand din Romania, este cu adevarat o provocare. O provocare pe care o cauti disperat in cele din urma, fiindca altfel cum sa te “feresti” de logo-ul ANAF si de declaratiile ridicole ale primului ministru, de golania presedintelui si de incredibila “aparitie” a noului ministru de cultura — in esenta de smecheria prin care un grup de oameni de business, total necompetitivi intr-o piata reala, s-au deghizat in politicieni pentru a avea acces direct la resursele acestei tari si la imbogatire rapida, chiar generand efecte dezastruoase pentru natiunea careia ii apartin. Iar daca nu mai esti tanar si idealist, ce oare te mai poate salva, excluzand plecarea pe alte meleaguri? Credinta? Speranta? Mai poate vreun om lucid sa creada si sa spere dupa 25 de ani de ne-facere, dezamagire si repetarea la nesfarsit a aceluiasi patern de prost management al natiunii? Poate ignoranta — desi accesul la informatie si dezvoltare este la un click distanta.
Make a wish!
Imi doresc sa gasesc puterea si energia sa nu renunt la dorinta de a fi un game changer, chiar si in conditiile descrise mai sus!
Va doresc, celor tineri, care inca mai aveti credinta si speranta, sa reusiti sa disrupeti regulile, sa chestionati sistemul, sa va folositi de idealismul vostru si de noua zona de confort pe care v-a daruit-o tehnologia, — nu natiunea, nu genele parintilor — astfel incat, fara sa va propuneti in mod special, sa realizati peste ani, ca voi ati fost the game changers pentru natiunea romana!
Va invit sa make a wish aici, pe pagina noastra, — si fac o invitatie deschisa la lunch catre cel sau cea care va face cea mai cool, mai neasteptata, mai surprinzatoare dorinta, pentru a discuta, printre altele, si cum putem ajuta noi sa o facem sa se implineasca.
Aneta Bogdan, FCIM, Chartered Marketer
Managing Partner Brandient
Ianuarie 2014