Dedic acest articol celor despre care presa de business romaneasca nu vorbeste: sutelor de antreprenori romani adevarati, respectati or stiuti doar de familiile, angajatii si partenerii lor de afaceri, si de al caror succes in afaceri depinde direct insusi succesul costructiei statului nostru modern.
S-a intamplat acum trei luni prima data si mi-am zis ca e doar o exceptie. A doua oara, acum doua luni. A treia oara, acum cateva zile.
In decembrie 2009, Andrei, 29 de ani, a venit la Brandient cu o cerere pentru un proiect de rebranding care privea compania condusa de parintii lui; un business de servicii inceput de la zero, acum 17 ani, de mama sa, si in care Andrei a fost ‘natural’ implicat de cand era mic. Andrei va prelua la un moment dat acest business, in care conduce deja partea de marketing. El vorbeste convingator si cu admiratie despre businessul parintilor si il intelege practic la fel de bine ca si ei, dar in plus, vine cu o viziune moderna si cu un spirit proaspat: aplica ceea ce a invatat in facultate si ceea ce citeste cu pasiune in fiecare zi despre branding si marketing. Vrea sa duca mai departe afacerea parintilor, modernizand-o si consolidand-o printr-un brand puternic.
Viorica, 26 de ani, din Radauti, ne-a vizitat acum o luna la Brandient pentru a afla mai multe despre un proces de rebranding. Am aflat ca, la fel ca si Andrei, ea conduce, dupa terminarea facultatii, partea de marketing din businessul parintilor ei. Tatal ei a construit o afacere de la zero, acum 14 ani, si ea doreste sa puna umarul la un viitor mai solid al acesteia. Stie exact ce isi doreste si crede ca este datoria ei sa duca mai departe ceea ce parintii ei au inceput. Vorbeste cu pasiune despre ceea ce acestia au reusit sa construiasca. Vrea sa adauge valoare acestui demers.
Alina, nu-i stiu varsta exacta, dar cred ca are sub 28 de ani, mi-a fost prezentata acum cateva zile cu ocazia unui eveniment si mi-a spus pe scurt despre intentia ei de a-si convinge parintii — fondatori ai unui business din inima Transilvaniei — ca au nevoie de o regandire a brandului companiei lor. Ca si in celelalte cazuri, Alina se ocupa de marketing acum, dar a crescut cu acest business in mintea ei in fiecare zi din ultimii 15 ani. Mi-a vorbit cu respect despre munca parintilor ei si despre dedicarea acestora nu numai afacerii respective, dar si ideologiei de a face bine comunitatii in care traiesc.
Noua generatie de antreprenori romani. Am crezut mereu ca se va baza pe cei care au detinut pozitii puternice in marile corporatii multinationale (exemplul personal m-a manipulat sa gandesc astfel). Iata o perspectiva insa mult mai interesanta: noua generatie de antreprenori romani s-ar putea baza pe copiii celor care au fondat acum 15–20 de ani afaceri mici, antreprenoriale, si pe care le-au crescut cu eforturi uriase, pana la cateva sute de angajati si cateva zeci de milioane; cei care si-au crescut copiii in timp ce isi cresteau propriul business. Oameni puternici care au rezistat in tara asta neprietenoasa cu antreprenoriatul, oameni curajosi care nu au renuntat, nu si-au vandut afacerea si nici sufletul, oameni care vor sa vada dainuind ceea ce au construit cu atat efort si spera sa mearga mai departe prin copiii lor.
Copiii acestora (acum intre 25 si 30 de ani) pot fi generatia de aur a antreprenoriatului romanesc, si acestia pot construi fundatia prosperitatii Romaniei: acesti ‘copii’ stiu mult mai mult decat parintii lor despre ce trebuie sa faca in viitor, au in gene businessurile respective fiindca au crescut odata cu ele, au energie si vise tineresti, au o trambulina de incredere, suport financiar si emotional prin insasi afacerile deja reusite ale parintilor lor, si astfel au o mare forta sa acceseze un nivel superior al afacerilor parintilor. O singura amenintare au: politicienii romani (incluzand aici intreg aparatul de administratie politizat pana in maduva sa putreda) — care au ignorat si chiar au facut rau afacerilor parintilor lor, in ultimii 20 de ani, prin dispretul lor pentru proprietatea privata, pentru competitie si munca cinstita, si, cinic, nu-i asa — copiii politicienilor romani, deveniti abonati la stipendii de stat si la o mostenire fanariota de functii publice, si care, spre deosebire de copiii antreprenorilor romani, nu au invatat sa respecte munca si sa puna umarul, ci doar sa primeasca si sa nu le pese. Iar pe acei copii de politicieni care-si vad cu onestitate si corectitudine de viata lor, ii rog sa nu se simta jigniti de generalizare, ci sa se ridice si sa vorbeasca acum!
De opt ani de cand am renuntat la viata corporatista, am invatat ca nu exista mediu mai puternic si mai adevarat pentru dezvoltarea unei personalitati umane decat antreprenoriatul: respectul pentru munca ta si a celor care te ajuta sa o faci mai bine, respectul pentru cei care au nevoie de munca ta — clientii tai, dedicarea pana la obsesie unui scop mai inalt (a greater good), curajul de a-ti provoca limitele in fiecare zi sau de a o lua de la capat, acestea sunt lucruri pe care nu le putem invata intr-o multinationala. Am crezut in primii ani cand am plecat de la Connex ca mi-am pierdut ‘puterea’ derivata din contul imens de media pe care il conduceam. Am aflat in ultimii ani, ca am o putere mult mai mare decat atunci: aceea de a fi atat de aproape de acesti oameni minunati — antreprenorii romani, adevaratii constructori ai statului capitalist roman modern, adevaratii eroi ai Romaniei europene, ignorati de media si umiliti de politicieni prin neintelegerea rolului pe care acestia il au pentru viitorul Romaniei.
Copiii acestor antreprenori sunt o rezerva de vitalitate si cunoastere (knowledge) care poate revigora o tara incovoiata sub coruptie si incompetenta la rang de politica de stat. Dar sa nu uitam ca, spre deosebire de acum 20 de ani, ei sunt cetateni europeni, si au dreptul si resursele sa-si urmesze viata oriunde in Europa. Acum inca mai bat la usa tarii. Trebuie doar sa decidem daca le deschidem sau nu.
Aneta Bogdan, FCIM, Chartered Marketer
Managing Partner Brandient
Aprilie, 2010