Am calatorit [prea] mult anul acesta. Business travel. Satui de zboruri lungi in Asia, am decis sa petrecem cateva zile de vacanta cu familia — de data asta mai aproape de casa, in Middle East.
Azi ne-am plimbat pe o plaja stranie, inconjurata de o ceata intensa si cumva stralucitoare, iar Kit a facut fotografia asta — cand am privit-o, am avut sentimentul ca esentializeaza anul 2016. “In ceață”. Cu alte cuvinte — in confuzie, sub restrictia de a vedea clar. In fiecare dimineata a acestui an, mintea mea a fost lucida si m-a pregatit despre ce, si cum, trebuie sa fac lucrurile in acea zi; in fiecare seara — am stiut ca ceva neasteptat si nedorit s-a intamplat, si a trebuit sa refac puzzle-ul si sa incerc din nou, in ziua de apoi. Temeri, ingrijorare si lipsa de certitudini au definit acest an. “The New Normal” mi-am zis, si am mers mai departe. The new normal — definit ca o situatie neasteptata, atipica, dar care treptat inlocuieste standardul, uzualul.
Expresia the new normal a aparut in timpul recesiunii din 2008, si a fost [este inca] — over-folosita in business, in politica, dar si in viata sociala; este mai mult decat o definire a unui context, este si un indemn de a te adapta la situatie, de a persevera, de a merge mai departe in conditiile date. Prima oara am auzit-o intr-un minunat speech public al lui Obama si — ah! mi-a placut atat de mult, incat cred ca nu am ratat raport de consultanta si speech in care sa nu o fi mentionat, ca prerequisite pentru a defini situatia noua, complicata in care ne aflam. Mi-a placut eleganta, diplomatia si wittiness-ul expresiei, felul in care pune o lumina pozitiva asupra a ceva deloc pozitiv.
Anul acesta insa — cu un context guvernat de atat de multe surprize neplacute si triste, nu mai sunt foarte increzatoare ca verbalizarea corecta a situatiei este cea de ‘new normal’. Probabil ca este OK sa zicem new normal cand vine vorba de consumerism si schimbarile constante in obisnuintele si deciziile de consum, sau cand vine vorba despre digitalizare si orice forma de tehnologie mai mult sau mai putin disruptiva care ne influenteaza comportamentul si stilul de viata. Dar este oare OK sa numim the new normal faptul ca Trump a fost ales de americani, ca Brexitul a fost votat de jumatate din britanici, ca stirile false inlocuiesc stirile adevarate, ca terorismul se manifesta tot mai viguros afectand ireversibil orice incercare de a dovedi ca multiculturalismul este sustenabil?! Sau ca in Romania alegerile au fost castigate de un partid care ne intoarce la bolile copilariei post-comuniste, de care ne credeam (prematur si gresit) vaccinati dupa 2014?
Oare faptul ca Bucurestiul si Romania sunt conduse de “politicieni” (scuze, dar cred ca nu mai pot folosi acest cuvant fara ghilimele) votati de doar 12% din populatia capitalei, respectiv 18% din populatia tarii, inseamna ca Bucurestiul si tara sunt PSD-iste? Sau mai degraba ca Milenialii si, in general, generatiile tinere, manifesta un autism civic cu privire la viitorul natiunii lor? Nu e oare mai logic sa gandim ca regulile si legile administrative cu privire la votul democratic trebuiesc urgent regandite si rescrise pentru modul de viata si comportamentul secolului 21? Romania nu este PSD-ista, asa cum aiuristic cred cei care conduc partidul postfactual PSD & Co! Romania a fost doar rau guvernata, lasand profitori, oameni needucati si cu rele intentii sa profite de context. Oare faptul ca sistemul medical romanesc a ajuns o saga de doctori Mengele si de terorism sustinut chiar de statul roman impotriva propriilor cetateni ar putea insemna ca grupul profesional medical este unul fara constiinta si fara moralitate? Sau mai corect ar fi sa gandim ca legile care guverneaza procesul si actul medical in Romania trebuiesc urgent rescrise?!
Post-truth/post-factual, xenophobia, surreal, fascism, au fost declarate “cuvintele anului” 2016. Este momentul sa ma dezic de my darling “new normal” si in consecinta va propun si eu o expresie pentru acest an, pentru aceste unfortunate happenings, care nu trebuiesc lasate sa ne controleze viata, sa ne sperie, sa ne reduca la tacere, sa ne faca sa ne indoim de valorile fundamentale ale umanitatii — si acesta este “the bad normal” [intodeauna cu “b” mic]. The bad normal — acea exceptie de la normalitate, acea defectiune, inadecvare, imperfectiune, acel fals progres capabil sa produca rau, si sa ne faca rau. Dar bad normal ne poate face rau doar cu colaborarea noastra, doar daca este acceptat ca normalitate de noi. Daca il consideram insa o exceptie “bad”, daca luptam impotriva lui, sansele ar putea sa fie de partea noastra.
Aneta Bogdan, FCIM, Chartered Marketer
Managing Partner Brandient
Decembrie 2016