Cum altfel (decat râzând) să ne despărțim de 2017?
Să vedem:
Se pare că industria din care face parte Brandient se “reinventează” — marile grupuri de servicii de comunicare fie comasează companiile specializate (vezi comunicatul WPP “Brand Union, The Partners, Lambie-Nairn, Addison Group and VBAT to combine”), fie pur si simplu își inchid filialele (legendara MetaDesign tocmai a anuntat inchiderea a 3 filiale în Europa si SUA); în timp ce marile grupuri devin pe zi ce trece tot mai unfit cu timpurile, companiile mici de design si brand innovation sunt, mai nou, curtate de marile consultanțe de business și fonduri de investiții (înțeleg ratiunea economica, dar mor de curiozitate să vad cum ar putea să funcționeze împreuna).
Ceea ce am considerat cu totii ca fiind the new darling of humanity — mai exact tehnologia internetului, s-a intors ca un bumerang împotriva chiar a libertății și securității noastre. Daca până acum ceva timp ne călcam în picioare dupa “exposure”, mai recent platim bani grei pentru “invisible”. Și cerem sfaturi pentru “detox tehnologic”. În plus, mult-promisele beneficii cu privire la cum ne va face internetul mai deștepți și mai informați s-au dovedit un pic fanteziste, astfel avem in fiecare zi noi dovezi că “life is a tale told by an idiot”. Între narcisim, fake news, manipulare si lene intelectuală, ne rămâne puțin timp pentru elevare.
Lumea e condusă de (tot mai mulți) lunatici, din SUA si până în Coreea de Nord, iar surprizele plăcute cu privire la progresul națiunilor devin pe zi ce trece tot mai puține. Ne uitam cu uimire la Estonia care a fost declarata “Europe’s most digital country” și cu speranță la Germania și Franța în încercarea lor de a salva Europa unită, iar în paralel suntem sătui pana la refuz de orice știre (citeste “tweet al lui”) cu Trump sau cu ce se mai întâmplă în cronica unui (Brr!)exit anunțat, și nu înțelegem cum a ajuns Polonia — un model al Noii Europe – o națiune cu probleme de toleranță și de aliniere cu timpurile. Zilele astea e cool sa fii berlinez, estonian, singaporez și iata — ce mirare! — a devenit un-cool sa fii londonez, american și — mai ales — silicon valley-an.
În România lui 2017, două procese majore au definit anul care a trecut: conspirația penalilor împotriva democrației, a societății romanești și a cetățenilor români, soldată cu o degringoladă socială și economică și cu șubrezirea statului de drept — în “paralel” cu activarea celui mai puternic engagement social național de la Revoluția din 1989 încoace, care i-a adunat laolaltă pe toți cetățenii care își înțeleg drepturile și iși îndeplinesc obligațiile în societate. Suntem încă un pic confuzi, suntem încă un pic nedumeriți, dar vestea buna este că ne enervăm tot mai tare pe zi ce trece. Și dintr-o istorie deloc îndepărtată, știm cam unde duce asta!
Orice început, și suntem la începutul lui 2018, ne face cadou sentimentul speranței și al optimismului. Vă propun să proiectăm următoarea imagine — o Românie europeană, condusă de oameni cinstiți, educați si competenți, loiali națiunii române, responsabili față de cetățenii pe care îi reprezintă cu gratitudine, bine intenționați și ancorați în societatea modernă a secolului XXI. De ce nu mai credem că așa ceva se poate înfăptui? Fiindcă tot așteptăm ca acest vis să se întâmple de la sine — și se pare că pur si simplu NU se întâmplă! Păi, fiindcă AȘTEPTĂM să se întâmple, de aceea NU se întâmplă! Sunt timpuri în viața unui om când nu mai trebuie să aștepte, ci să facă ceva ca visul său să se întâmple. Un astfel de timp trăim acum. Cred că nu e deloc convingător, mai ales pentru cei tineri, să tot aducem in discuție viitorul, să ne îngrijorăm despre viitorul pe care ni-l distruge ACUM clica de penali care conduce România! Trebuie să vorbim despre PREZENT, despre ziua de azi, despre fiecare dimineață și fiecare oră pe care o trăim. Fiindcă trăim prezentul, nu viitorul. Și tocmai am pierdut un an din prezentul nostru — anul 2017 — intoxicându-ne viața cu aberațiile șmecherilor care ne-au furat drepturile cetățenești și ne umilesc în fiecare zi prin insolența și iresponsabilitatea lor. Nu trebuie să mai pierdem încă unul — Dacian, Vlad, Dragoș, do you copy? The time is now! A face ceva ACUM este o datorie, nu o alegere. Nu mai e vorba de politică aici, ci de viața fiecarui cetățean care a ales să trăiască în România.
Și nici nu trebuie să plecăm aiurea pentru ca nu ne mai simțim în siguranță aici, pentru că nu ne mai vedem viitorul aici, pentru că nu mai speram nimic bun aici. România este la fel de bună și la fel de generoasă ca multe alte geografii. Da, nu este cea mai bună, și nu este cea mai ofertantă, dar depinde doar de noi sa o facem mai bună. Națiunea română este la fel de perfectă și de imperfectă ca alte națiuni. În plus însă, dacă vrem să ne reevaluăm self esteem-ul și să ne exercitam puterea reală de cetățeni ai unei democrații, “oportunitatea” oferită acum de camarila penalilor nu trebuie pierdută! Pentru că de pierdut putem pierde totul dacă nu terminăm acum ceea ce am început acum 28 de ani.
Time is now. Am râs destul!
Aneta Bogdan, FCIM, Chartered Marketer
Managing Partner Brandient
Ianuarie 2018