De la brandingul cu papion la brandingul de supraviețuire

Fragmente din webinarul susținut de Aneta în cadrul programului Academia Minților Creative.

Înregistrarea video a webinarului “De la brandingul cu papion la brandingul de supraviețuire” susținut de Aneta la Academia Minților Creative.

Ne-am obișnuit ca la începutul fiecărui an, fiecare lider de opinie (sau fiecare nobody, după caz), în fiecare industrie, să-și încerce norocul cu predicțiile anului care va veni. În cazul brandingului, pronosticurile au fost cam așa:

… more than ever, brandingul în 2020 va fi despre autenticitate… despre brand purpose, activism, sustenabilitate… despre avatars design și logouri flexibile… despre influencers, desigur!… despre back to the basics, despre the new age of privacy, și neapărat — despre the usual suspects „inovație”, „disrupție”, „digitalizare” ș.a.m.d. Ba chiar… forțând nota contextului — s-a spus că brandingul anului 2020 va fi influențat de seducția pentru stilul brandurilor japoneze (desigur cu referire și la marele eveniment al anului, Olimpiada 2020 Japonia).

Evident că nu a prezis nimeni faptul că anul acesta va fi despre pandemie și că brandingul, la fel ca multe industrii, va face ochii mari și va spune „OMG!” sau „WTF?!” — excuse my French — după caz!

Teza discursului meu mele este cuprinsă în aceste întrebări:
Este, oare, criza prin care trecem, cumva — o criză și la nivelul brandingului?
Sunt timpurile pe care le trăim un test acid al brandingului?
Pot brandurile să facă ceva în ajutorul business-urilor? Sau pot să le facă rău acestora? 

Știu, și pot să îi înțeleg pe cei care cred că situația va reveni la normal, că ne vom întoarce la business as usual, la aceeași rutină de viață pe care am avut-o înainte de lockdown. Din păcate, sau din fericire, nu mă număr printre aceștia. Probabil că cei ca mine, care au trecut conștienți prin două regimuri sociale (și economice), care au muncit în ultimii treizeci de ani în diverse culturi și au strâns și vreo 50 de ani de viață, sunt un pic mai precauți, mai suspicioși când vine vorba despre natura umană. Și despre felul în care aceasta combină sentimente și acțiuni care ne afectează comportamentul și deciziile (inclusiv cele cu referire la consum). Deci da, eu percep iminența unei crize și la nivelul brandingului, criză pe care o vom conștientiza în timp. Pentru că brandurile relaționează cu oamenii prin multiple fațete, raționale, emoționale, chiar instinctuale, cum ar putea această relaționare să nu fie afectată de starea de șoc (sau post-șoc) psihologică și emoțională, a oamenilor, ca efect al pandemiei?!

Sună banal, dar două aspecte sunt provocatoare în branding (de aceea le și spunem triggers), atunci când vorbim despre relaționare: natura umană și homo economicus.

Homo economicus aplicat consumerismului (mai ales în timpul crizelor economice!) e un subiect dificil, așa că mai bine să îi lăsăm pe laureații Nobel în economie ca să dezbată aici — aș spune doar că, din perspectiva marketingului de bază, spre exemplu un sales promotion la un produs care nu este relevant pentru starea psihologică de șoc și de self-preservation nu prea ajută cu nimic! Un sales promotion la un produs de care avem nevoie urgentă, pe de altă parte — să spunem hârtie igienică — nu mai are rost să fie promovat prin apetitul uman pentru deals și more value for money (economic vorbind) fiindcă se vinde oricum. Ceea ce este sigur însă, din perspectiva precarității financiare personale pe care o simțim în acest context incert, este că lumea va deveni mai price-sensitive decât a fost, ceea ce va atrage desigur cerere pentru un anumit segment de produse și servicii.

Când vine vorba de natura umană însă, sociologii susțin că suntem fie cognitive misers (zgârciți) — adică vrem să rezolvăm cât mai ușor și fără efort deciziile / problemele, fie cognitivi flămânzi — adică seduși continuu de aspirații, curiozitate, experiențe noi, ș.a.m.d. În funcție de context, de tipologia generației și chiar în funcție de geografie (am învățat eu cu Kit și cu Mihai, tot comparând Estul European cu Estul Asiei, deh), reacționăm diferit! În timp de pandemie însă, suntem cognitiv zgârciți, adică mai puțin interesați de altceva decât de siguranță, certitudini, protejare, calmare, înțelegere ș.a.m.d.

Deci,
Sentimentele pe care le trăim în aceste luni — de frică, angoasă, îngrijorare (unii dintre noi, capabili să le balanseze și cu empatie, solidaritate, implicare, responsabilitate socială) produc un nivel nou în consum, și anume “starea emoțională” a consumatorului. Astfel, McKinsey publică periodic un raport despre starea emoțională a consumatorilor din lumea întreagă, care arăta cam așa, în luna mai 2020: pesimism + îngrijorare pentru sănătate și pentru criza economică + criza va dura mai mult de 4 luni și va cascada în criza economică.

Cu alte cuvinte, există un sentiment de incertitudine, în creștere, cu privire la viitor, așteptarea că vor scădea veniturile personale, ceea ce duce la reducerea cheltuielilor și implicit — a intenției de cumpărare; excepție fac cele câteva categorii de produse de tip grocery, food delivery at home, home entertainment și digital activities. Probabil va urma un peak în cererea pentru vacanță, ca un posibil escapism din situația emoțională inconfortabilă în care am fost blocați în aceste trei luni.

Câteva sfaturi pentru cei care au grijă de branduri — antreprenori, manageri, pentru cei care lucrează în serviciile profesionale creative:

  • Întotdeauna, când aveți de-a face cu o criză, bucurați-vă că sunteți ajutați, indirect, prin impunere — cum s-ar zice — să schimbați perspectiva, și astfel, poate, să găsiți / deschideți noi oportunități (acesta e un sfat, așa, de înțelepciune, să zicem 🙂
  • Brandingul a cam luat-o la vale în ultimii ani: a strâns atât de multă ipocrizie, atâtea „rețete” și atât BS, încât de multe ori, ca și consumatori — am exclamat „whatever!” sau „really?!”, și am ignorat, sau ne-am înfuriat, dar oricum, am pedepsit — sau am trecut mai departe. La ce este bun un brand, dacă nu e capabil să seducă și să convingă? Or, a răspunde la întrebarea „ce ne seduce acum / ce ne convinge?” este ceva profund uman — nu aveți nevoie de mari specialiști în branding pentru asta: solidaritatea, engagement-ul, empatia, a ne păsa de oameni — în general vorbind, nu numai de consumatorii produselor și serviciilor noastre, a ne implica! Atenție, nu vorbiți despre engagement și empatie, ci arătați-le, probați-le!
  • Strategic, nu mai faceți planuri de drum lung, ci fiți deschiși unei transformări continue: fiți flexibili și rezolvați step by step, săptămână după săptămână. Și lăsați 360º! Oricum a murit demult, doar că are încă susținători (care își susțin de fapt modelul de business, nu eficiența conceptului!)
  • La nivel de tipologie a mesajului și a tonului vocii — mai puțin fun, mai puțin cinism, atenție la limitele severe ale atenției audienței — atenția ne-a fost puternic afectată în această perioadă, deci nu e timpul potrivit pentru „ta-daaam = vă propunem ceva nou”, nici pentru I am the leader, the master of the domain, ș.a.m.d. Transmiteți mai multă siguranță și quick reaction și, desigur, respectați limitarea de distanțare socială (ce nume nepotrivit, nu-i așa?!). Conștientizați categoria în care operați și felul în care aceasta relaționează cu consumatorii.
  • Principala pivotare este desigur — cea DIGITALĂ — mai mult decât ne-am obișnuit să spunem amprenta digitală a brandului, susținută prin site-uri, app-uri, social media, ș.a.m.d. Atenție la seducția hashtag-urilor, nu le mai dedicați site-uri separate — faceți asta cu brandul vostru, acesta vine primul, după aceea vine hashtag-ul!
  • Cealaltă pivotare fundamentală este cea INTERNĂ — și aici nimic nu se rezolvă doar cu „bugete”, ci cu mult mai mult — angajații sunt prețioși, trebuie protejați în primul rând, dar trebuie să fie și ajutați să realizeze că trebuie să facă și ei, eforturi, pentru a susține businessurile în care activează: cred, personal, că industria de comunicare se va contracta, nerezonabil pentru unele entități și modele de business, dar și că este o foarte bună oportunitate pentru companiile agile, smart și cross-knowledge, acestea vor avea de câștigat!
  • Și, am lăsat la sfârșit această idee — pentru că suntem într-un program dedicat în primul rând antreprenorilor mici și mijlocii — am vești bune pentru voi: deși contraintuitiv, fiindcă businessurile mici suferă și vor suferi mai greu decât cele mari, brandurile mici, indie, locale, de comunități și de start-up-uri, au o șansă unică de a deveni și mai atrăgătoare, și mai convingătoare, prin comparație cu marile branduri globale, care vor fi mai greoaie în transformare, și acest lucru ar putea să fie decodificat ca neglijență / nepăsare si pedepsit de stakeholders. Nu ratați această oportunitate!

Aneta Bogdan FCIM
Managing Partner Brandient
București, 21 Mai 2020

From branding with a bow tie to branding for survival

An excerpt from the talk held by Aneta on May, 20th in the AMC UniCredit webinar about branding strategy during the pandemic 

At the beginning of every year, we got used to watching every leader, in every industry, trying his/her hand at prophesizing what the new year will bring; in the case of branding, the forecast was along these lines: “more than ever, 2020 in branding will be about authenticity…, about brand purpose, activism, sustainability…, about avatar design and flexible logos…, about influencers…, about back to the basics…, about the new age of privacy,” as well as the usual suspects: “innovation, disruption, digitalization,” etc. Moreover, it was said that branding in 2020 would be influenced by the Japanese brands’ aesthetic (evidently a reference to the year’s major sport event, the 2020 Olympics in Japan :). Obviously, nobody could foretell that this year would be about a … pandemic — and that branding, alongside many other industries, would, with wide-eyed shock, say, “OMG!” or “WTF?!” (pardon my French)!

The thesis of my talk is contained within these questions:
— Is it possible that this pandemic crisis that all mankind is journeying through at the moment, will generate a crisis at the level of branding in of itself?
— Are the times we are living in a litmus test for branding?

Can branding do something, right now, to help business? Or can it merely do harm?

I know and can understand those that wish to believe that the situation will return to normal — that we will return to business as usual, to the same routines, from before the lockdown. Unfortunately, or possibly quite fortunately, I don’t count myself among the adherers of this ideology. This might be because those like me, who have lived through two different socio-economic regimes, who have worked for the last thirty years in divergent cultures and have accumulated around fifty years of life experience, are a tad more cautious, more suspicious when it comes to talking about human nature. About the way in which this inextricable combination of sentiments and actions affect our daily behavior and decision-making processes (including those related to consumption). So — yes, I perceive an imminent crisis, at a branding level, which we will have no choice but to acknowledge in time. Because, if we accept that brands are capable of building relationships with people, through numerous layers — some more emotional, some more rational, or more instinctual — how could these relationships not be affected by the psychological shock (or post-shock) within the emotions of people?

It may sound banal, but there are two things that are particularly provocative in branding (as such we call these triggers), when we speak about “relationship”: human nature and homo economicusHomo economics applied to consumerism (especially in such crisis contexts) is a difficult subject, hence we’ll let the Nobel laureates in economics debate this subject. I’ll just say that from the perspective of fundamental marketing, for example: a sales promotion to promote a product that is not relevant for the state of mind people find themselves in, namely that of psychological shock and self-preservation, does not help! A sales promotion for an item which one urgently needs on the other hand, say toilet paper, does not have to be uttered through the classic lens of human appetite for deals and more value for money (economically speaking). What is certain, however, is that the perspective of financial precariousness that individuals acutely feel in these uncertain times will lead to individuals becoming more price-sensitive, more so than before, which will certainly attract demand for a specific segment of products and services.

When we speak about human nature, however, sociologists uphold that we are either cognitive miser (that is to say, we desire to resolve our decisions and problems as easily and with the least possible effort), or cognitively hungry (that is to say, continuously aspiring, curious, experimenting etc.) With respect to context, to the typology of the generation and even with respect to geographical considerations (Kit, Mihai and I have discovered this by comparing our work between Eastern Europe and Eastern Asia), we all react differently! However, during a pandemic we tend towards cognitive frugality: less interested in anything but safety, certainty, protection, calm, understanding etc.

Therefore, the sentiments that we have been harboring in these months — of fear, anguish, worry (some of us even capable to balance the aforementioned with empathy, solidarity, engagement and social responsibility) produce a new layer in consumerism, namely the “emotional state” of the consumer. McKinsey periodically publishes a report about the emotional state of the consumer across the whole world, and the most recent reads as such for May 2020: pessimism and worry for their health and an economic crisis, a crisis which will last longer than four months and cascade into a deeper economic crisis.

In other words, there is a prevailing sentiment of uncertainty, uncertainty in growth, in future outlook; expectations that personal incomes will diminishimplicitly leading to the reduction in spending, and the reduction in the intention to spend; 

Categories such a grocery stores, food deliveries, home entertainment and digital activities are what make an exception. Soon, there will probably be a peak in requests for holiday, a possible escapism from the uncomfortable emotional situation in which we have been blocked for three months.

A few words of advice for those who take care of brands — as entrepreneurs, managers, and for those who work in the creative services profession:

  • Whenever you are facing a crisis, be grateful for the fact you are, indirectly, pushed to change your perspective. This could be a time to discover new opportunities for your business (I have to admit this advice is more about compassion and understanding, than anything else)
  • Branding has kind of gone downhill in the last few years: it has spun around so many hypocrisies, some many “recipes”, so much BS, that can only turn the consumer off or make them exclaim, “Whatever!” (or worse still, “Really?!”). This means that we as consumers will eventually end up ignoring, or even resenting, certain brands—either way, we have punished the brand or have moved on. I’m asking you now: What is the purpose of a brand, if not to seduce and convince? Or, you could take a minute to consider, what actually seduces and convinces us? I’d say that the answer is something profoundly human — you don’t need great expertise in branding to perceive thisit is about solidarity, engagement, empathy, it is about caring for people, generally speaking — not just as consumers of our products and services, but as engaged individuals! Careful: don’t speak of engagement and empathy, show them!
  • Strategically, one can no longer make long-term plans. Instead, one must be open to continuous transformation: be flexible and create resolutions step by step, week by week. Abandon 360 communication approach! It died a long time ago anyway. Just because it still has some support (from those who would rather defend the business model than the efficiency of the concept!) doesn’t mean it necessarily is relevant today.
  • At the level of typology of messages and tone of voice: a little less “fun”, a little less cynicism; care to the severely limited attention span of your audience. Our attention spans have been severed, meaning that the “Ta-daaa = we’ve got something brand new for you!” approach is no longer appropriate. Neither is “I am the leader, the master of this domain.” Instead, try to transmit reassurance and agility and, certainly, respect the limits of social distancing (an inappropriate neologism, don’t you think?). Acknowledge the category within which you operate and the way you hold a relationship with the consumer.
  • Naturally, the primary pivot is towards DIGITAL — more so than the ‘digital footprint’ of a brand in the past (i.e.: the site, apps, social media etc.) Careful with hashtags, don’t dedicate them a separate site — do this through your brand, first. Then the hashtag comes second.
  • Another important pivot that is fundamental is that of the INTERNAL. Nothing here is merely resolved with “budgets”, but rather with something much more demanding and complex — employees are precious, they must be protected first and foremost, but they must be helped to realize that they, too, must make an effort to sustain the business by which they are employed. I personally believe that the communications industry will contract/shrink/tighten, which will be highly incompatible with certain philosophies and models of business, yet this can be a blessing for firms that are agile, smart, and cross knowledge: these will be the winners of this era.
  • And, I’ve left this idea for last — as we are in a program dedicated towards small entrepreneurs — I have good news for you: although constrictive, and despite the fact that small business suffer and will have to suffer more than larger firms, small brands, indie, local, community and start-ups, will also have an enormous and unique opportunity to become more attractive, more convincing in comparison to the larger globalized brands. Larger brands, which rely heavily on countless bureaucratic layers, might not be quick enough to react and to acclimatize to the new normal, which in turn could be decoded by consumers as a lack of compassion or negligence by stakeholders. Do not miss this opportunity!

Aneta Bogdan FCIM Managing Partner Brandient
Bucharest, May 21, 2020
Webinar: AMC UniCredit Bank 

Colaj 2018

2018, incadrat in seria ultimilor 2 ani,

inceput cu pesimism — din cauza contextului politic local — si terminat in frustrare si furie (nu sunt deloc un fan al resemnarii!) din cauza aceluiasi context politic, 2018 a fost o amestecatura — mai elegant spus, un colaj, o colectie de experiente, realizari, esecuri, bucurii, stangacii, enervari, revelatii, prostii si prostioare, victorii (mici!), confuzii, indoieli, fantasme, samd; oricum, in mod cert — nimic fluid, nimic inchegat, lipsa unui intreg la care sa fi pus umarul, despre care sa poti spune ceva remarcabil. Un an minor (ca sa ramanem eleganti in exprimare)!

Desi:

  • Am reusit primul nostru proiect mare in Singapore — Geneco, pe care in sfarsit il putem vedea pe strazile de acolo, dupa ce a fost si premiat international –,
  • Editia internationala Branding on the Eastern Front este pe Amazon si pe raftul de ‘branding’ din librariile Kinokuniya Singapore,
  • Am livrat doua proiecte foarte mari, aici in Romania, pe care clientii le vor lansa in 2019 — in utilitati si FMCG,
  • I-am ajutat pro-bono pe unii dintre cei care ne ajuta sa avem o societate mai buna — Daruieste Viata si RO+ (PLUS),
  • Am lansat noua identitate a Echipei Nationale de Fotbal — probabil singurul nostru logo adorat prin sarut de cei care-l poarta,
  • Ne-am ocupat ca de obicei de o parte dintre clientii nostri strategici — Transavia, Dedeman, Delaco, QFort, BT, Heineken, Budureasca, Angst etc,
  • Brandingul de angajator a mai urcat niste trepte in topul serviciilor cerute de clienti in zilele astea,
  • Am iesit cu totii in piata Victoriei, seara si in weekend-uri, si “am pus tara la cale” la nesfarsit (desi acesta este, poate, singurul build-up al anului!),
  • Ne-au plecat oameni in care am investit mult, si exact cand ne asteptam sa inceapa un “return on investment”,
  • Am angajat oameni noi foarte buni, si avem acum probabil the best team ever, inclusv doi Managing Directors (in Bucuresti si Singapore),
  • Ne-am mutat intr-un nou sediu, dupa 10 ani de vietuire intr-una dintre cele mai frumoase case interbelice din Bucuresti,
  • Cip a implinit 10 ani in companie si este primul angajat care va beneficia de ‘free summer Fridays’ si vacante platite pentru inspiratie (Kit zice ca si el are dreptul, si militeaza acum pentru un tratatment egal intre antreprenor si angajat :),
  • La sfarsitul acestui an am inceput un proiect impreuna cu curajoasa echipa a primarului Bolojan din Oradea, care — daca va reusi, speram sa readuca credinta in valoarea reala a brandingului de destinatie,
  • Avem doi client strategici care in decembrie ne-au povestit despre planurile lor pentru 2019 — si ne-au dat astfel speranta ca in tara asta nu mor caii cand vor cainii,
  • Am ratat un proiect mare in care, in mod atat de neasteptat, o echipa de romani se straduieste — prin nestiinta si umoare personala, sa distruga un brand romanesc,
  • Am fost concediati de un român pe motiv ca suntem români (“noi suntem acum o firma internatională, nu putem lucra cu o firma romaneasca de branding” — wow!!!!!),
  • Am pierdut pitch-uri de oferta in Asia fiindca nu am fost acolo cand clientul a cerut sa ne vedem, desi am calatorit iar prea mult si resimtim tot mai mult povara acestui comportament de calator peste oceane,
  • Ne-am despartit amiabil de oameni care ne-au tratat neamiabil, am pariat pe proiecte care ne-au consumat timpul, dar nu au iesit, am fost (prea?) toleranti in fata ciudățeniilor unor parteneri si, ca de obicei — prea idealisti (asta, insa, ne tine in viata!)…

Hm, daca stiu ceva sigur despre mine, Kit, Mihai si echipa pe care o conducem, este ca nu suntem oameni care se sperie prea usor — mai degraba ne comportam ca un task force, decat ca o companie, si dupa atata aventura si pionierat si incercari, pot spune ca suntem sever superdotati cu ambitie, putere de munca, disciplina si optimism. Am ales in viata asta, la maturitate, sa credem ca putem sa facem, ca putem sa schimbam, ca putem sa traim in Romania, cum vrem noi, nu cum ni se impune de catre niste infractori.

Si totusi, …

gandul asta pervers, revine mereu, in ultimul timp, la inceputul fiecarui an nou: oare nu cumva Romania ma impiedica sa devin omul care doresc sa devin, odata cu trecerea mea prin viata? Oare nu cumva Romania imi impiedica firma pe care am construit-o atat de greu si de pasional, sa devina ceea merita, dupa 17 ani de rock’n roll estic?!

Aneta Bogdan