Un speech susținut de Aneta Bogdan, la întâlnirea Club România din 25 februarie 2021
Club România a lansat invitația către un panel de femei care activează în politică, business și societatea civilă, de a discuta tema de mare actualitate a egalității de gen (gender equality), a puterii și succesului femeilor. Am fost una dintre invitate, și redau mai jos speech-ul pe care l-am susținut cu aceasta ocazie (de menționat ca speech-urile în Club România sunt restricționate la maximum 5 minute).
Fac parte din prima generație de „femei de business” din România.
Activez în knowledge economy, și am reușit să construiesc o carieră capabilă să îmi aducă satisfacție reputațională, în domeniul atât de trend-setting al consultanței de branding. După 10 ani de „corporate citizen”, în anii ’90, am intrat în lumea eroică și provocatoare a antreprenoriatului, și sunt mândră de compania pe care am fondat-o împreună cu Kit Paul și Mihai Bogdan, Brandient, care operează în România, Europa de Est și Asia de Sud-Est, și este multi-premiată internațional și menționată cu respect în Rebrand Hall of Fame, alături de firme globale mult mai vechi și mai mari în domeniu
În toți acești 30 de ani de activitate profesională, cu mâna pe inimă jur, nu am fost niciodată expusă unei experiențe negative de gender equality în business, unui tratament incorect cauzat de faptul că sunt femeie, nu am pierdut oportunități de promovare sau de business pe această motivație — deși nu joc golf, nici tenis, nu beau whiskey, nu fac parte din cluburi simandicoase (cu excepția Club România ?), nu am dinners cu clienții, rezervate pentru o jumătate de an, șamd. Mai mult chiar, am reușit să creez un network de 24 de karate, ceva care valorează mult mai mult decât golful și clubul și whiskey-ul, cel puțin prin geografiile prin care mă mișc! Cum? Respectând câteva reguli simple: cred în ceea ce fac, ambiția o folosesc constructiv, munca și perseverența și self actualization sunt ne-negociabile, refuzul de a face compromisuri și lipsa de bullshit mă fac un om liber. Astfel că mi-a fost relativ ușor să construiesc încredere, loialitate și parteneriate de lunga durată cu oamenii pe care îi apreciez și pentru care îmi place să muncesc, …și care sunt, well… peste 95% bărbați; sau altfel spus, doar prin excepție, am ca și clienți — femei CEO! Și acest lucru, în sine, spune mult despre inegalitatea de gen în business, despre faptul că bărbații au “monopolizat” businessul!
Doar ca o notă colaterală, ceea ce am observat în acești 30 de ani de business este că în țările post-comuniste din estul Europei, inegalitățile sunt mai puțin vizibile la nivelul salarizării și al oportunităților de cariera, și mult mai profunde / stridente la nivelul lipsei de oportunități de antreprenoriat.
Ce trebuie să facem?
Gender equality începe cu calitatea actului educațional. Suportul legislativ — ajută! Societatea civilă — ajută! Bunele intenții — ajută și ele, dar educația este Key Success Factor! Criteriul primordial pe care națiunile avansate îl invocă în evaluarea performanței bărbatului sau femeii este competența: nu merităm ceva mai mult, doar pentru că suntem femei; dar nici mai puțin; aplicabil, la fel, și bărbaților. Și by the way, cea mai stridentă incompetență în acest moment este la nivelul clasei de politicieni: clasă dominată de genul masculin, categorie rămasă în urmă în orice tip de performanță, toxică pentru progresul națiunilor și pentru cei tineri, și nu vorbesc numai despre România aici!
Într-o conversație de avion, în drum spre Singapore, cu un businessman asiatic, acesta mi-a spus, la sfârșitul călătoriei: “Aneta, you’re an alpha woman“. Awww, am zis, inconfortabilă cu eticheta pusă… și din momentul acela, am început să îmi cer scuze în fața celorlalți, pentru acest fel al meu de a fi, sau să fac mișto de cum sunt, în timp ce, știm cu toții — orice alpha man face mult tam-tam de acest strength. Tocmai faptul că îmi cer scuze pentru acest fel al meu de a fi și de face / conduce lucrurile, spune ceva: oare ce înseamnă o femeie care își cere scuze pentru că e puternică, pentru că poate să conducă cu o mână puternică? Și, mergând mai departe, nu pot să nu mă întreb vizavi de calitățile bărbaților, atât de omagiate în business: cât de imperative mai sunt oare, în zilele noastre — super competiția, machismul, exacerbarea agresivității, a puterii? Sunt aceste “calități” ceea ce îi lipsește lumii noastre acum? Să nu uităm că, în ultima decadă, cea mai performantă națiune a lumii a fost totuși Germania, condusă de o femeie pe care națiunea o alintă “Mutti” (un fel de mami) — și by the way, chiar în această dimineață a fost publicat raportul Global Soft Power de către Brand Finance, care plasează în premieră Germania pe primul loc, depășind SUA, și o desemnează pe Angela Merkel „the world’s most respected leader”.
În opinia mea, în aceste timpuri grele pentru umanitate, lumea ar fi mai pregătită pentru viitor cu mai puțin testosteron, dar cu mai multă empatie, mai multă responsabilitate, mai multă gratitudine, mai multă atenție, well… cam ceea ce practică orice femeie atunci când are grijă de familia sa ?.
Mulțumesc.
Aneta Bogdan,
25 Feb 2021